Deşi, ţinând isonul lui Ilie Şaţ, Director al Congresului Evreilor din Republica Moldova, mass-media de la noi a calificat evenimentul din 13 decembrie 2009 drept o acţiune bine organizată din timp cu scopul de a ne proslăvi şi a ne face cunoscuţi, realitatea este cu totul alta. La întrebarea jidovească: „Câţi sunteţi voi, aşa înflăcăraţi?", răspundem: de fapt, nu noi suntem cei care am ieşit împotriva duşmanilor credinţei noastre. Această ieşire este o manifestare a credinţei acelor creştini pe care nu-i ştie nimeni, doar Unul Dumnezeu. Aceştia sunt tainicii rugători din sânul poporului. Ei plâng, se tânguiesc şi se roagă, cerând de la Atotputernicul Dumnezeu Suprema-i Apărare. Noi doar spunem: „Nu!", iar Dumnezeu schimbă lucrurile. Noi am mers cum a dat Domnul şi când a dat Domnul. De aceea izbânda nu ne aparţine. Punând Sfânta Cruce, semnul biruinţei asupra lui antihrist, în locul simbolului iudaic, noi doar am exprimat voinţa întregului popor dreptcredincios, pentru care cea mai scumpă comoară pe pământ este dreapta credinţă. Nu noi am biruit, ci Domnul a auzit rugăciunea şi suspinul celor pe care îi nesocoteşte această lume. Fiindcă Domnul caută la inima omului şi nu aparenţele au valoare înaintea Lui. Tatăl ceresc îşi pleacă urechea şi îi ascultă pe cei de pe patul de suferinţă, pe sărmani, pe neputincioşi şi umili, care cheamă numele Domnului în smerenie. Aceşti rugători tainici îşi pun toată nădejdea în Dumnezeu. Iar această nădejde nu ruşinează nicicând, ci dă rod bogat.

Celor ce îmi zic că eu, personal, am urmărit să mă proslăvesc le spun: Nu judecaţi după propria măsură! Dacă idealul vostru jidovesc este publicitatea şi proslăvirea cu orice preţ, nouă, creştinilor, nu ne este îngăduit să căutăm cinste şi slavă, ci toate trebuie să le facem spre mărirea lui Dumnezeu, după cum zice şi Sf. Prooroc David: „Nu nouă Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă!". Mass-media, care regretă (în particular ProTv) că toate revendicările creştinilor neindiferenţi au fost realizate şi că aceştia sunt susţinuţi de Mitropolit, fiind lumească, are şi o percepţie lumească, orizontală şi nu este în stare să înţeleagă că nu noi, ci Domnul schimbă firea lucrurilor. Dacă Dumnezeu a dat pământului nostru rugători fierbinţi, care cheamă ziua şi noaptea harul Duhului Sfânt asupra ţării noastre, înseamnă că şi neamul nostru, împreună cu tot neamul creştinesc, este sub ocrotirea Lui. Iar dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră?

Mass-media noastră - vrăjmaşă duhului ortodox

Evenimentul din 13 decembrie 2009 a fost acea hârtie de turnesol care a scos în evidenţă cine este cu poporul dreptcredincios şi cine - împotriva lui. Astfel, s-a constatat că toată mass-media - radioul, toate posturile de televiziune, presa aservită forţelor oculte etc. s-au pronunţat împotriva creştinilor ortodocşi din Republica Moldova. Nimeni, absolut nimeni nu şi-a dat silinţa să se aprofundeze în temă şi să înţeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi în Parcul Sfântului Ştefan cel Mare şi cine sunt adevăraţii vinovaţi. Ca nişte elevi trândavi, jurnaliştii au copiat unul de la altul ştirea, arborând tonul jidovesc de apărare al libertăţilor „democratice". Şi nu este de mirare: şcoala noastră jurnalistică, europenizată, lipsită de credinţă şi valori morale, educă nişte laşi şi conformişti, cu simţul adevărului atrofiat şi lipsiţi de orice curaj civic. E trist, dar adevărat, că, cu mici excepţii, jurnaliştii de azi au coborât la treapta celei mai vechi profesii: se vând pentru bani şi favoruri duşmanilor neamului care i-a născut.

Toţi, ca traşi la xerox, au cântat acelaşi cântec: „La Chişinău a avut loc o acţiune antisemită!", „Talibanii ortodocşi", „Ţara noastră va pierde în plan internaţional". Şi nimeni nu s-a trudit să gândească independent de tonalitatea jidovească.

Cine sunt antisemiţii?

Cunoscutul jurnalist american Joe Sobran a dat o apreciere exactă când a spus că "antisemit nu este cel care nu iubeşte evreii, ci cel pe care nu-l iubesc evreii" ! Aşadar: ANTISEMIŢI SUNT CEI PE CARE NU-I IUBESC JIDOVII.

Numindu-mă antisemit şi cu toate calificativele inventate tot de ei, liderii jidovilor din Chişinău nu-şi dădeau rândul să intre în biroul Înalt Preasfinţitului Mitropolit Vladimir pentru a-l impune să-mi aplice o pedeapsă cât mai dură. Cu adevărat diavolul le întunecă minţile slujitorilor lui: nu-i de ajuns că hanuchia lor a provocat tensiuni în inima Chişinăului, ei în loc să se potolească, au continuat să tulbure apele. Căutând să mă pedepsească cu mâini străine, acesta fiindu-le stilul perfid de secole, încă o dată şi-au dat arama pe faţă. Desigur, Înaltpreasfinţitul, avându-şi propria opinie, nu s-a lăsat manipulat de presiunea puternică exercitată asupra lui. Declaraţia Mitropolitului privitor la protestul creştinilor împotriva simbolului antihristic a pus punct la toate instigările lor, nemulţumindu-i pe jidovi cu desăvârşire. Oare, în orbirea lor, ei chiar credeau că Arhipăstorul, care prin definiţie este apărător al credinţei pravoslavnice, va apăra cauza jidovimii purtătoare de duhuri necurate (după spusa Sf. Ioan Gură de Aur)?

Poziţia Mitropolitui Vladimir a fost neclintită în această situaţie. Noi suntem acasă şi a ne apăra credinţa strămoşească ţine de demnitatea noastră de popor ortodox. Orice atacuri obraznice ale vrăjmaşilor credinţei vor întâmpina riposta cuvenită. Aşa a fost şi aşa va fi, cu ajutorul Bunului Dumnezeu!

Dă-i duşmanului degetul mic, că el îţi ia toată mâna

În contextul celor spuse mai sus, aş vrea să mai clarific o problemă. Mulţi dintre credincioşi ne sună şi ne întreabă: cum de s-a întâmplat că Vlădica nu s-a opus hotărârii de Guvern emise de prim-ministru, Vlad Filat, privitor la ziua de odihnă din 25 decembrie, acesta exprimându-se public cum că Mitropolitul nu ar fi împotrivă şi că ar fi zis: „Faceţi ce vreţi". Este clar că Vlădica, în cazul dat, nu s-a împotrivit, ci a dat dovadă de toleranţă. Răspunzând propunerii lui Filat Vlădica, a căutat să-i împace şi pe eterodocşi (neortodocşi), adică pe catolici, protestanţi ş. a. Dar, cu totul altfel au procedat cei cu propunerea. Mass-media, trasă de urechi de conducere, a ridicat un schelălăit pe măsură, punând accentele după cum i s-a cerut. Astfel, presa, televiziunea şi radioul au dat conotaţia dorită de stăpânire pogorământului pronunţat de Vlădica, insinuând că Vlădica ar fi de acord cu stilul nou. Exact ca în zicala: „Dă-i vrăjmaşului degetul mic, că el îţi ia toată mâna".

De ce prim-ministrul mărturiseşte public că ţine Crăciunul pe nou, iar la Catedrala Mitropolitană, în mod oficial a venit de Naşterea Domnului pe stil vechi, adică pe 7 ianuarie? Când a fost sincer: pe nou sau pe vechi? Acest fel de a sta în două luntri nu este creştinesc şi noi nu avem dreptul să-i primim în biserică pe cei ce dau dovadă de această duplicitate (două feţe) făcută din interes.

...În încheiere ţin să le amintesc tuturor celor ce se oştesc împotriva dreptmăritoarei credinţe şi a purtătorilor ei: lupta voastră este împotriva lui Dumnezeu. Iar numele lui Dumnezeu nu rămâne batjocorit nicicând. Spre împrospătarea memoriei răsfoiţi filele istoriei şi vedeţi care au fost urmările şi ce s-a întâmplat cu cei care au ridicat mâna asupra ierarhilor, preoţilor, monahilor şi credincioşilor; cu cei care au dat jos crucile de pe biserici, au pângărit sfintele altare, au împuşcat în icoane şi au aruncat în aer sfinte lăcaşe.

Cântarul din mâna Domnului este foarte exact şi nimeni nu-L poate mitui pe Dreptul Judecător.

Prot. Anatolie CIBRIC

Vedeţi şi:

• Ce a zis Domnul nostru Iisus Hristos despre iudeii care nu L-au primit
• Ioan Ianolide: "Nimeni nu poate spune ADEVĂRUL despre ei fără ca omenirea să ia foc". Despre iudaizarea lumii.
• Jidovii din Chişinău în alertă
  

Comentarii

Lăsaţi un comentariu

ATENŢIE: Redacţia îşi asumă dreptul de a suprima comentariile deplasate.
Nume:
e-mail:
Comentariu:
	Introduceți cod: