
Poate uman ar fi să uităm o clipă... însă când clipa devine eternitate atunci şi umanul din noi se transformă în scrum. Nu doar sărbătorile ar trebui să ne determine sa fim mai buni, ci noi să înţelegem acest lucru ca fiind de o veridicitate incontestabilă şi universal aplicabilă. Bucuria este o răsplată, datoria este bunătatea. Ajutorarea dintre oameni ne face să observăm că sistemul nu a reuşit să ne dărâme total. Cu toţii ne-am născut buni, dar cum am ajuns?
Bătrâni uitaţi de familii în aziluri, orfani lipsiţi de căldura unei mame, persoane pentru care strada le este casă, copii cu diferite handicapuri părăsiţi de lumea care-i desconsideră....sunt în jurul nostru şi prea mulţi nu-i văd sau îi ignoră. În peisajul vieţii noastre am decis să nu-i observăm, i-am lăsat într-un tărâm închis fără comunicare cu realitatea. I-am lăsat să fie singuri cu durerea, singuri cu suferinţa, singuri cu respingerea, singuri cu singurătatea. Nu toţi suntem aşa însă suntem prea puţini într-o luptă crâncenă, câteodată chiar prea mare. Ne trebuie ajutor, şi ajutându-ne vă ajutaţi pe voi. Creştem prin bunătate, decădem prin egoism. Nu trebuie să fim organizaţi, ci individual putem ajuta diferite persoane care au mare nevoie. Nu cu mult, ci din puţinul nostru să facem o bucurie.
Poţi să faci pe cineva să zâmbească. Mulţi chiar nu conştientizează cum printr-un lucru minor poţi face ce n-au făcut 20 de ani de „democraţie". Poţi ajuta, stă în puterea ta, nu îţi trebuie conturi grase şi fundaţii. Cei mai darnici oameni sunt cei care sunt mai nefericiţi din punct de vedere financiar. Poţi ajuta un bătrân sau un copil, o fată sau un băiat, poţi ajuta un om. Bucuria o vei simţi imediat, ca noi toţi, adică în piept. E şansa oricăruia dintre noi să demonstreze că nimic nu poate omorî omenia. Poţi face o mare diferenţă indiferent cât de mic va fi ajutorul, atât timp cât ajuţi din suflet.
Prin noi putem reuşi să învingem ceea ce nu ar trebui să existe de prima dată. Răutatea. Prea mult a măcinat filonul spiritului nostru, aducându-ne câteodată în nişte situaţii cu totul inumane. Prin noi înşine putem evolua... Luxul care ne este aruncat în ochi ne face doar să ne simţim mici şi neînsemnaţi, dar adevărul se află la polul opus. Nu mai trebuie ca degetul să arate spre o singură direcţie decât dacă în această direcţie se afla oglinda. Noi suntem de vină şi doar noi putem repara ceea ce sistematic a fost planificat să fie distrus. Suntem prin definiţie puternici şi avem ceea ce „supremii" conducători ai acestei lumi nu mai au de mult: Suflet. Demonstrează că deţii aşa ceva prin împărtăşirea bucuriei.
Lasă mall-urile, lasă hyper-marketurile, lasă moş-crăciunii coca-cola, lasă agităţia sărbătorilor, lasă aglomeraţia, lasă nervii şi lasă ura. Încearcă să faci o vizită la un azil de bătrâni sau la un orfelinat şi priveşte acei oameni în ochi (dacă ai puterea). Imaginează-ţi ceea ce au văzut acei ochi şi imaginează-ţi câte lacrimi au curs. Asta în timp ce mulţi au uitat că sunt anumite persoane pe lumea asta care nu au avut cui sa îi spună Mamă sau Tată sau persoane care nu au avut bucuria să îşi vadă nepoţii crescând şi venind în vizită. Am putea demonstra ajutând persoanele nevoiaşe că încercăm să aducem un strop de bucurie în viaţa celor care au fost lipsiţi de ea. Am putea încerca să schimbăm durerea în fericire, amărăciunea în emoţia sentimentului pe care îl ai când cuiva îi pasă de tine.
Nu aştepta imbolduri, nu amâna... Ajută! Ajută pe oricine are nevoie să fie ajutat. Nu doar material ci şi sufletesc sau psihic. Putem face lumea mai bună, dacă noi devenim mai buni. Dăruieşte un zâmbet, dăruieşte o jucărie, dăruieşte o pâine, dăruieşte dragoste, dăruieşte o floare, dăruieşte o carte, dăruieşte speranţa, dăruieşte o şansă, dăruieşte un moment frumos care se va transforma în amintire, dăruieşte ce ţi-ai dori să primeşti, dăruieşte ce ştii că persoana în cauză nu are, dăruieşte fericire, dăruieşte-ţi darul de a dărui.





În după-amiaza zilei de 26 august 2010 marea majoritate din cei peste 200 de creştini ortodocşi din ţară care au participat la Conferinţa „Nu - vaccinurilor obligatorii" au mers la Ministerul Sănătăţii pentru a protesta şi a înmâna direct ministrului un demers semnat de 11 organizaţii non-guvernamentale (printre care şi Publicaţia Periodică „Toaca") cu privire la modificarea legii ce se referă la obligativitatea vaccinării copiilor.
11 organizaţii neguvernamentale din Moldova solicită Parlamentului Moldovei şi Ministerului Sănătăţii să modifice legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, astfel încît vaccinarea copiilor să nu mai fie obligatorie.
Astăzi, 26 august 2010, peste 200 de creştini din toată ţara au participat la 






Si inka ceva:nu trebuie sa facem daruri numai la sarbatori, ci in fiecare zi.