Prin declaraţia de faţă

Asociaţia ortodoxă „Fericita Maica Matrona"

îşi face publică poziţia sa faţă de sistemul politic impus în ultima vreme norodului dreptcredincios al Moldovei.

Rostul oricărui creştin este căutarea mîntuirii prin agonisirea Duhului Sfînt. Lumea aceasta este nu numai izvorul pînii celei spre fiinţă (de toate zilele), ci şi izvorul ispitelor de căpătîi. Creştinul ascultă de orice stăpînire atîta vreme cît ea nu îi primejduieşte mîntuirea prin cerinţele ei faţă de cetăţeanul creştin.

1. Cele două sisteme aplicate în întreg spaţiul ortodox pe parcursul ultimelor două veacuri - totalitarismul (bolşevismul şi nazismul) şi democraţia - au ca efect acelaşi rezultat - îndepărtarea omului de Dumnezeu şi supunerea lui păcatului. Diferenţa unică dintre aceste două sisteme antihristice este doar la nivel de metodă folosită pentru impunerea sa, nu şi la nivel de motivaţii şi scopuri.

2. Democraţia promovează ca principiu relativismul moral absolut, lipsa principială a oricărui discernămînt faţă de binele ontologic şi răul ontologic cu toate urmările mortificatoare pentru viaţa de fiecare zi, impunerea păcatului de orice formă şi gravitate drept normă, iar virtutea creştină drept patologie sau, cel puţin, drept un arhaism dăunător. mai departe>>

Simbol antihristic în centrul capitalei

Pe 13 decembrie 2009, în ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei - creştinatorului pământurilor noastre, peste 200 de enoriaşi ai bisericii Sf. Cuvioasă Parascheva şi a altor sfinte lăcaşe din capitală, au mers în centrul Chişinăului, în Scuarul Europei pentru a înălţa o Cruce în locul hanukiei (simbol iudaic) pusă acolo vineri de către iudei.

În prezenţa unor înalţi demnitari moldoveni şi a câtorva diplomaţi străini, obiectul a fost instalat la picioarele drapelului Uniunii Europene, pentru opt zile, cu ocazia sărbătoririi de către confesiunea iudaică a aşa-zisei „Hanuca". De altfel, autorizarea de către primărie a acestei acţiuni cu caracter religios, evident sfidătoare la adresa majorităţii creştineşti a Republicii Moldova, este cel puţin provocatoare.

În acelaşi timp, e de menţionat faptul că pe 13 decembrie nu a avut loc un miting antisemit, cum s-au grăbit deja să eticheteze înălţarea Sf. Cruci în centrul capitalei unei ţări ortodoxe mass-media liberală şi comunistă, ci un act de mărturisire de către creştini a credinţei şi a dreptului lor primar în viaţa statului al cărui element constituant primordial sunt. mai departe>>

Argumente întru apărarea credinţei strămoşeşti

Conferinţa de presă din 14 decembrie 2009

şi

MOTIVAŢIA DEMONTĂRII OBIECTULUI NUMIT „HANUKIA"

Reprezentanţii creştinilor ortodocşi din Republica Moldova au respins cu fermitate acuzaţiile comunităţii iudaice şi a mass-mediea liberale şi comuniste privind caracterul antisemit al acţiunii de mărturisire a credinţei din 13 decembrie 2009 venind în acelaşi timp cu o declaraţie lămuritoare .

În acelaşi context, s-a menţionat faptul că primăria Chişinăului trebuia să prevadă o asemenea situaţie în momentul când a acordat unei minorităţi infime (0,1% din populaţie)  autorizaţie la instalarea unui simbol religios sfidător majorităţii.

„Reprezentanţii Primăriei au practică şi cunosc cazuri când minorităţilor religioase li s-au interzis anumite acţiuni publice pentru a evita dezordini în masă", a spus reprezentanta grupului creştin de iniţiativă. „Luând în consideraţie cele menţionate, vom ataca primăria municipiului Chişinău în instanţă de judecată pe motiv că nu a prevăzut şi nu a interzis instalarea unor astfel de obiecte în centrul Capitalei", a mai declarat ea. mai departe>>

Jidovii din Chişinău în alertă

Luna trecută, în internet, a apărut declaraţia rabinului Isac Şapira (Iţhak Shapira), care a pus pe jar toată lumea.

Este vorba de cartea "The King's Torah" în care acesta scrie că: "EVREII POT UCIDE GOYIM, fie ei şi copii" . Tot acolo se afirmă că evreii pot ucide non-evreii care pun în pericol Israelul. Rabinul întreabă: „Când evreului i se permite să ucidă goimii (neevreii)?" Şi răspunde, că acest lucru îl poate face oricând, chiar în cazul când este vorba de copii mici. Mai mulţi rabini proeminenţi, printre care Yithak Ginzburg şi Yaakov Yosef au recomandat cartea elevilor şi adepţilor lor.

Făcând cunoştinţă cu aceste instigări pline de ură împotriva neevreilor, am considerat că este de datoria mea să-i informez şi pe creştinii Bisericii «Cuv. Parascheva», unde se află sediul Asociaţiei Creştinilor Ortodocşi din Moldova «Fericita Maică Matrona». De aceea am afişat pe panou textul rabinului. Reacţia cercurilor jidoveşti din Chişinău nu a întârziat să apară. Au venit într-o seară, au fotografiat panoul, s-au agitat şi au plecat. Mai târziu au venit din nou şi mi-au imputat că sunt intolerant, că nu era cazul să pun în plină stradă afirmaţiile rabinului care, zic ei, nu exprimă punctul de vedere al tuturor jidovilor. Atunci le-am spus că dacă au o altă părere decât acest Şapira, să o publice în ziarul lor şi textul va fi afişat pe panou.

Astfel în publicaţia «Evreiskoie mesteciko» apăru articolul cu pricina, însă cu totul în altă lumină. Desigur tot ce am vorbit cu redactorul acestui ziar a fost pervertit şi schimonosit. mai departe>>

Ioan Ianolide: "Nimeni nu poate spune ADEVĂRUL despre ei fără ca omenirea să ia foc". Despre iudaizarea lumii.

Poziţia pe care mă situez este pur creştină. Adevărul trebuie mărturisit spre mântuire; acum o facem cu dragoste, dar va veni ziua pedepsei.

Nu mă consider antisemit, ci iubesc poporul evreu, aşa cum îl iubeşte Dumnezeu însuşi. Doresc cu ardoare mântuirea poporului evreu.

Să fim perfect conştienţi de puterea la care au ajuns evreii la sfârşitul acestui secol, încât procesul de iudaizare al lumii se produce astăzi atât prin comunism cât şi prin capitalism.

Am zis „iudaizare" şi nu „mozaizare" a lumii întrucât mozaismul este parte integrantă a spiritualităţii creştine şi este străin iudaismului de azi, iudaism ce-şi are originea în păcat şi neascultare, în crima lui Cain, în viţelul de aur, în ucigaşii prorocilor, în Iuda vânzătorul, în cărturarii şi fariseii făţarnici, în crima lui Caiafa. E o ieşire a evreilor din harul dumnezeiesc, care s-a agravat în ultimele două milenii prin lupta împotriva Duhului Sfânt, încât iudaismul despre care vorbim şi cu care suntem confruntaţi se caracterizează prin: satanism, minciună, ură, tiranie, materialism, ateism, senzualism, rasism, patima dominaţiei mondiale. mai departe>>

Ce a zis Domnul nostru Iisus Hristos despre iudeii care nu L-au primit

„Tatăl vostru este diavolul şi poftele tatălui vostru voiţi să le împliniţi. El era ucigaş de oameni din început şi întru adevăr n-au stătut: că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciună dintru ale sale grăieşte: că mincinos este şi tatăl minciunii" (Ioan 8, 44).

„Voi sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?

De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,

Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam." (Matei 23, 31-36). mai departe>>

Evrei ucişi de jidovi

Pe 26 noiembrie 2005 a fost ucis cu bestialitate Simeon Kizelştein, un evreu încreştinat, care era membru al mişcării „Să trăim fără frica iudeilor". Corpul lui neînsufleţit a fost găsit în stradă cu semne de moarte violentă: capul spart, urme de bătăi pe corp ş. a. Cui i-a stat în cale acest creştin în etate care lucra la acel moment măturător. În elucidarea oricărei crime prima întrebare este: cine a beneficiat. Din punctul acesta de vedere, cei cointeresaţi ar putea fi doar reprezentanţii moralei naziste „Şulhan aruh" care prescrie în mod direct uciderea conaţionalilor săi care au devenit creştini. Cu atât mai mult că fratele Simeon publicase cu câteva luni înainte această mărturie.

Mărturie. Eu, Kizeliştein Simeon Aaronovici, de credinţă sunt creştin ortodox, iar de neam - evreu. Am primit Botezul conştient şi consider credinţa ortodoxă unica adevărată şi mântuitoare. Mărturisesc că iudaismul talmudist - credinţa de care ţineau străbunii mei - este învăţătură anticreştină, ucigaşă de Dumnezeu, plină de ură faţă de oameni şi în contradicţie cu Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament. Ca cetăţean al Rusiei consider că sinagogile şi şcolile evreieşti sunt dăunătoare pentru starea duhovnicească a statului meu, fiind centre antihristice şi naziste în manifestarea lor religioasă cea mai mârşavă. mai departe>>

Stilul nou înseamnă TRĂDAREA ortodoxiei

Despre caracterul necanonic şi antiortodox al stilului nou

Pe lângă faptul că Ortodoxia este atacată din exterior, se face totul ca ea să fie subminată şi din interior. Astfel, una dintre probleme este şi calendarul bisericesc ortodox. Noi, creştinii ortodocşi, ne pronunţăm cu tărie împotriva introducerii stilului nou în Biserica Ortodoxă din Moldova. Cunoaştem din istorie că stilul nou a fost introdus la insistenţa masonilor într-un şir de biserici ortodoxe şi a pus începutul unei activităţi subversive în interiorul Ortodoxiei. Introducerea lui nu este canonică şi conţine în sine trădarea Ortodoxiei. Acceptarea lui atât în trecut, cât şi în ziua de azi trebuie calificată drept un act de complicitate cu duhul fărădelegii antiortodoxe. Bunăoară, mulţi dintre teologii români recunosc eroarea stilului nou, dorind revenirea la stilul vechi în baza canoanelor sfinţilor părinţi.

...când va fi nevoie - şi sângele vostru
să-l vărsaţi pentru păzirea credinţei
şi mărturisirii strămoşeşti
Soborul Bisericesc din Constantinopol, 1583

Nu este un secret că adepţii trecerii la stilul nou sunt foarte departe de adevărata trăire creştinească, de Sfânta Biserică şi de canoanele ei. Cuceriţi de pretinsele valori europene, ei refuză să le vadă reversul, dorind cu orice preţ să ajungă în Europa. Chiar şi cu preţul trădării propriului neam şi a propriei credinţe. În Postul Crăciunului, care este o perioadă de pregătire pentru întâmpinarea marii sărbători creştineşti - Naşterea Mântuitorului lumii, a Domnului nostru Iisus Hristos (7 ianuarie), aceştia, într-o euforie artificială susţinută de mass-media, trâmbiţează că doresc să sărbătorească Crăciunul pe nou, adică pe 25 decembrie, ca apoi să întâlnească, fără impedimente, şi Anul Nou. Dar sărbătorirea Naşterii Domnului cu două săptămâni înainte de eveniment este un nonsens, aflându-se în contradicţie cu canoanele şi pravilele sfinţilor părinţi ai Bisericii. Cine oare dintre noi îşi serbează ziua de naştere cu două săptămâni înainte de evenimentul propriu-zis? mai departe>>

Secretarul Mitropoliei şi Crucea lui HRISTOS

Căci pentru cel ce are minte este mai înfricoşat decît orice iad să-L jignească pe Dumnezeu.

Sf. Ioan Gură de Aur

Secretarul mitropolitan Vadim Cheibaş a reapărut la orizont. În cadrul unei investigaţii făcute de un ziar autohton („Flux", 20 noiembrie 2009), acesta a fost întrebat, în calitatea sa de secretar al Bisericii Ortodoxe din Moldova, ce părere are referitor la cazurile în care crucea lui Hristos, pictată sau sculptată în pavajul amplasat pe o bună parte din drumurile ţării, este călcată în picioare de oamenii conştienţi sau mai puţin conştienţi. Prot. Cheibaş a răspuns următoarele:

"Cunosc că există astfel de cazuri când unii preoţi interzic să fie călcate figuri care au formă de cruce. Eu însă consider, ca faţă bisericească, că singura cruce care nu trebuie pângărită este crucea care are pe ea chipul Mântuitorului. Restul sunt figuri geometrice care ne înconjoară peste tot: pe orice caldarâm, teracotă, faianţă sau gresie. Chiar şi o parte dintre molecule au formă de cruce, şi tot ce ne înconjoară este sub formă de cruce. Asta doar nu înseamnă că trebuie să mergem în genunchi. Dumnezeu ne-a dat picioare ca să mergem în picioare. Şi atunci când păşim peste o astfel de figură, nu înseamnă că pângărim sau călcăm Crucea. Nu toate figurile în formă de cruce sunt sfinţite şi nu toate sunt obiect de jertfire a Mântuitorului Hristos."

Întrucît răspunsul respectiv conţine mai multe idei independente, vom analiza pe scurt fiecare din ele:

"singura cruce care nu trebuie pângărită este crucea care are pe ea chipul Mântuitorului".

Chiar din start, secretarul Cheibaş induce în eroare cititorul. Orice ortodox ştie de existenţa noţiunii de „răstignire" sau „crucifix" - noţiune ce denumeşte exact crucea pe care este pictat sau sculptat chipul şi trupul Mântuitorul răstignit. Celelalte cruci care nu-L înfăţişează pe Mântuitor sunt numite, de orice creştin sau necreştin, cu termenul de „cruce". Adică ceea ce a spus prot. Cheibaş ar suna în acest fel: „singura cruce care nu trebuie pângărită este Răstignirea". Vedem cum o faţă bisericească îndrăzneşte să introducă un nou canon în credinţa noastră ortodoxă, desfiinţăndu-l pe cel adoptat de Sfinţii Părinţi ai Bisericii: Doar Răstignirea poate fi cinstită. Restul crucilor POT FI pângărite. Prot. Cheibaş a hotărât aşa. mai departe>>

Sabie, nu pace!

Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie. Aşa a grăit Domnul. A se citi: „Nu am venit să împac adevărul şi minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, dobitocia şi omenia, nevinovăţia şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona: ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece".

Cu ce să le tai şi să le desparţi, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna: fiindcă adevărul este cuvântul lui Dumnezeu, şi cuvântul lui Dumnezeu este adevărul. Apostolul Pavel sfătuieşte: luaţi sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu. Iar sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a şapte sfeşnice, şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce altceva poate fi decât cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? Această sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu răul. Şi atunci, şi acum, şi din veac şi până în veac. mai departe>>

Cerinţa creştinilor a fost respinsă

Cerinţa creştinilor ortodocşi din 4 noiembrie 2009, vizavi de modificarea legii cu privire la actele de identitate, în urma consultărilor Ministerului Tehnologiilor Informaţionale cu Alianţa pentru Integrare Europeană, a fost respinsă.

Unicul răspuns constructiv este decizia Ministerului Protecţiei Sociale cu privire la eliberarea ajutorului social pentru persoanele vulnerabile ce nu deţin IDNP (deschideţi pentru a vedea documentul). mai departe>>

Răspuns la întrebarea cititorilor

Care este denumirea corectă a marii sărbători ce se apropie - Crăciunul sau Naşterea Domnului?

Cuvântul Crăciun în limba noastră este cuvânt de origine populară, nu termen oficial al Bisericii. Termenul Bisericii este Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

Aşa o exprimă şi troparul zilei, care specifică sensul sărbătorii: Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei, că întru Dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pre Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie!

Aşadar, felicitându-ne unii pe alţii, vom accentua sensul sărbătorii: „Te felicit cu Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos!" sau „Te felicit cu naşterea Mântuitorului lumii!", şi nicidecum: „Crăciun fericit!" sau mai nou „Sărbători fericite!". Ultimele două variante sunt scorniri ale aceloraşi duşmani ai Mântuitorului lumii.
mai departe>>

Semnificaţia steagului NEGRU - GALBEN - ALB

1. Culorile (de sus în jos) negru-galben-alb au fost oficializate pentru prima dată în această ordine şi în această formă (dungi orizontale, lungime, lăţime, proporţii) de către împăratul Rusiei Alexandru II în anul 1858. Dar nu acest an şi nu Rusia este prima care a consfinţit aceste culori.

2. Începînd cu anul 1497, aceste culori încep să fie folosite oficial ca însemn al continuităţii politico-spirituale dintre cnezatul Moscovei şi Imperiul Bizantin ca urmare a căsătoriei marelui cneaz al Moscovei Ioan III Riurikovici cu Sofia Paleolog, nepoata de frate a ultimului împărat bizantin căzut în ultima zi de luptă la apărarea Constantinopolului împotriva otomanilor. Această continuitate a constat în unirea culorilor negru-galben ale Imperiului Bizantin cu culoarea albă a veşmintelor şi a calului Sfîntului Gheorghe Purtătorul de biruinţă de pe blazonul cnezatului moscovit. mai departe>>