Cuvinte ale Sfinţilor Părinţi contemporani Justin Popovici şi Nicolae Velimirovici
„Progresul umanist şi progresul Dumnezeu-Omenesc... Astfel, pe Europa umanistă a pus stăpânire deviza: "Omul este o fiinţă muritoare"...
Nu suntem, oare, martori oculari ai anarhismului şi nihilismului ideologic şi practic care pustiesc continentul Europei?...
Oare n-aţi observat că omul european, în culturomania sa, a prefăcut Europa într-o fabrică de idoli? Aproape toate bunurile culturii au ajuns idoli. Drept aceea, epoca noastră este, mai înainte şi mai presus de toate, o epocă a închinării la idoli. Nici un continent nu e atât de inundat de idoli ca Europa actuală. Nicăieri oamenii nu se închină atât înaintea lucrurilor şi nu se trăieşte atât de mult pentru lucruri şi de dragul lucrurilor, ca în Europa... Europa deci nu suferă de pe urma ateismului, ci a politeismului; nu suferă din pricina lipsei de dumnezei, ci a mulţimii dumnezeilor. Pierzând pe Dumnezeul cel adevărat, a vrut să îşi sature foamea de Dumnezeu prin făurirea de dumnezei mincinoşi, de idoli...
Ce rămâne din om, dacă e scos din trupul lui sufletul? Un hoit. Ce rămâne din Europa, dacă e scos din trupul ei Dumnezeu? Un hoit. Au alungat pe Dumnezeu din univers, şi universul ce a ajuns? Un hoit...
Noaptea, o noapte apăsătoare, a acoperit Europa. Se prăbuşesc idolii Europei, şi nu este departe ziua când nu va mai rămâne piatră peste piatră din cultura europeană, care a zidit oraşe şi a ruinat suflete, a cinstit făpturile şi a lepădat pe Făcător...
Îndrăgostit de Europa, gânditorul rus Herzen a trăit mult timp acolo. Către sfârşitul vieţii însă, în urmă cu mai bine de o sută de ani, a scris: "Am studiat vreme îndelungată organismul viermănos al Europei; pretutindeni, la toate nivelurile, peste tot am văzut degetul morţii... Europa se apropie de un cataclism înfricoşător... Revoluţiile politice se prăbuşesc sub greutatea neputinţei lor; ele au săvârşit lucruri mari, dar nu şi-au împlinit rostul; au dărâmat credinţa, dar n-au înfăptuit libertatea; au aprins în inimi dorinţe pe care nu au fost în stare să le împlinească... Eu sunt primul care pălesc şi mă tem înaintea nopţii întunecate care vine... Adio, lume muribundă, adio, Europă!..."