Pocăinţa este ceasul cel mai bun şi mai adevărat al vieţii noastre, în timp ce celelalte ceasuri şi clipe, ceasuri şi clipe ale păcatului, sunt greşeală şi minciună. Pocăinţa fiecărui suflet este un lucru măreţ.
Dar ceea ce pricinuieşte uimire este atunci când duhul trezirii duhovniceşti străbate în acelaşi timp toate sufletele unei societăţi. Pocăinţa unui popor întreg este un fapt minunat şi totodată cutremurător. În istorie a rămas ca pildă pocăinţa ninivitenilor. După ce au fost înştiinţaţi că: „Încă patruzeci de zile şi Ninive va fi distrusă", s-au pocăit cu toţii. De la cel mai mare până la ultimul prunc s-au întristat, au postit, s-au îmbrăcat în sac şi şi-au presărat cenuşă pe capetele lor. Până şi pe animalele lor le-au lăsat fără hrană în vremea celor trei zile de pocăinţă. Şi Dumnezeu i-a iertat şi nu i-a pierdut. Câte nu are de spus pilda aceasta societăţii noastre apostatice şi preadesfrânate! mai departe>>
La asta să ne gândim, la viaţa de dincolo
Cum te-a prins moartea, aşa vei fi judecat
- Părinte, care sunt lucrurile esenţiale pentru creştinul zilelor noastre?
- Mărturisirea şi omul să nu mai facă păcate - iar dacă a făcut păcate, îndată ce a facut păcatul să se ducă la preot să se spovedească. Căci, vă zic: călătorim pe sus, călătorim pe ape, călătorim pe jos - numai auzi că cineva a plecat dimineaţa cu maşina şi l-au adus mort, maşina s-a făcut praf şi pe el l-au adus mort. Cum i-a prins moartea, aşa îi judecă dincolo! Cât de grele păcate ar fi făcut, dacă le-a spovedit înainte să-l prindă moartea, Biserica îl ridică. Iaca, asta-i Taina Mărturisirii!
Fiecare trebuie să gândeasca că o sa plece dincolo. Când? Nu ştim. Dar fiecare o va face. Peste un an sau peste zece... Eu aveam o vorbă: „Trec anii şi sunt bătrân, tot cu omul vechi rămân". Dar mă gândesc că, iaca, am 85 de ani de acum. Şi de-asta trebuie să avem conştiinţa că ne ducem dincolo. Când, nu ştim, dar să fim pregătiţi pentru viaţa veşnică. mai departe>>
Fiule, dă-mi inima ta!
„Fiule, dă-mi inima ta!, zis-a Domnul" (Pilde 23, 26).
1. Mai presus de toate gândeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gândeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gândeşte la oaia cea rătăcită mai mult decât la întreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gândeşte la tine, care te pierzi în păcat, mai mult decât la toţi îngerii din ceruri.
2. A cugeta la Dumnezeu nu înseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci înseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om. mai departe>>
Cum smerenia poate fi falsă
Deseori auzim: trebuie să te smereşti, caută mai întâi de toate smerenia ş. a. m. d. Însă trebuie să cunoaştem că şi smerenia poate fi falsă.
Mai întâi de toate trebuie foarte exact să facem deosebirea dintre smerenie şi smerita cugetare, precum şi dintre smerita cugetare şi smerita vorbire.
Smerenia este una dintre cele mai înalte virtuţi evanghelice, mai presus de înţelegerea omenească. Smerenia este dumnezeiască, ea este învăţătura lui Hristos, însuşirea lui Hristos, lucrarea lui Hristos. Ioan Scărarul zice, că doar cei conduşi de Duhului lui Dumnezeu pot vorbi satisfăcător despre smerenie. Cel care doreşte să dobândească smerenia trebuie cu străduinţă să înveţe Evanghelia şi cu aceeaşi străduinţă să îndeplinească tot ce ne-a poruncit Domnul nostru Iisus Hristos. Săvârşitorul (împlinitorul, ) poruncilor evanghelice poate ajunge la conştientizarea păcătoşeniei personale şi a păcătoşeniei omenirii întregi, în sfârşit, la conştiinţa şi convingerea că el este cel mai păcătos şi mai rău dintre oameni. Smerenia este un sentiment al inimii. mai departe>>