Despre războiul informaţional
Termenul război informaţional este deja cunoscut. Oamenii înţeleg ce înseamnă aceasta. Însă de ce înainte oamenii nu înţelegeau, nu erau gata să accepte existenţa războiului informaţional. Pentru că acesta este difuz, ceţos, nu se vede clar duşmanul. Nimeni nu împuşcă direct şi de aceea este neclar. Dar trebuie să înţelegem lucrurile simple.
Psihologia fiind o ştiinţă foarte tânără, deja are atâtea elaborări, încât psihologii au ajuns la concluzia că s-a ajuns la crearea armei informaţionale sau psihologice. Şi precum medicii depună jurământul lui Hipocrate „Nu dăuna!", la fel şi psihologii profesionişti ar trebui să dea acest jurământ: „Nu dăuna!". De ce? Fiindcă au fost elaborate metode formidabile de manipulare şi dirijare a conştiinţei omului. Mai mult decât atât există centre speciale pentru astfel de elaborări, aşa-zisa inginerie-socială când întreaga societate este dirijată la comandă într-o direcţie concretă. Această comandă desigur este plătită.
Voi exemplifica cele spuse mai sus. Iată aici am conspectul lecţiei lui Nicolai Sergheevici Leonov, doctor în ştiinţe istorice, profesor MGIMO, general-locotenent, fost agent-cercetaş. mai departe>>
Oamenii însetează după simplitate
Este bine că oamenii însetează după simplitate. Astăzi s-a ajuns până la aceea că au introdus simplitatea în modă, chiar dacă înlăuntrul lor nici nu miroase a simplitate. Unii vin la Sfântul Munte în haine sluţite şi roase şi eu mă întreb: „Oare de ce sunt îmbrăcaţi astfel? Doar nu lucrează în câmp?" Cineva vorbeşte într-o limbă populară fiindcă acest lucru e firesc pentru el şi te bucuri auzind susurul unei limbi ţărăneşti adevărate. Altul însă vorbeşte „ca un ţăran", dar de la „ţărănismul" lui ţi se face silă. Iar alţii vin la Sfântul Munte cu cravate la gât... Din foc sar în văpaie... Un „pelerinaş" de acesta şi-a luat cu sine la Athos şase sau şapte cravate. Dimineaţă, pregătindu-se să vină la mine, şi-a îmbrăcat costumul, şi-a pus cravata - s-a dichisit ca la paradă. „Ce te codeşti atâta?", îl întrebă cineva. „Mă pregătesc să mă duc la părintele Paisie", răspunse el. „Dar de ce te îmbraci atât de solemn?", „Vreau să-i acord cinste". Vai, la ce am ajuns!
mai departe>>